image one image two image three image four

Despre SST

SST (Space Surveillance and Tracking) este componenta SSA ce se ocupă cu urmărirea și monitorizarea obiectelor spațiale artificiale ce orbitează în jurul Pământului. Aceste obiecte pot fi sateliți activi, sateliți inactivi sau deșeuri spațiale. Deșeurile spațiale sunt de mare interes în prezent, deoarece numărul lor crește într-un mod rapid, fiind rezultatul misiunilor spațiale tot mai numeroase, dar și al unor accidente ce au avut loc pe orbită (coliziuni între sateliți, între sateliți și fragmente spațiale sau teste anti-satelit).

Conform Orbital Debris Program Office al NASA, în jurul Pământului orbitează mai mult de 21 000 de deșeuri spațiale cu dimensiuni mai mari de 10 cm, aproximativ 500 000 cu dimensiuni între 1 și 10 cm, pe când cele mai mici de 1cm depășesc 100 milioane. Majoritatea nu supraviețuiesc procesului de ardere prin care trec la reintrarea în atmosferă, cu toate acestea, în ultimii 50 de ani, pe Pământ a căzut în medie 1 fragment catalogat în fiecare zi, fără să se înregistreze pagube materiale sau persoane rănite (https://orbitaldebris.jsc.nasa.gov/faq.html).

Astfel, este foarte important să se determine orbitele cât mai precise ale acestor obiecte. Pe baza orbitelor se poate realiza predicția traiectoriei, se pot genera alerte în cazul riscului de coliziune sau se pot prezice data și locul reintrării în atmosferă. Pentru calculul orbitei trebuie să se cunoască pozițiile obiectelor, acestea fiind obținute cu ajutorul senzorilor de supraveghere (survey) și urmărire (tracking).

Pe baza acestor informații, autorităţile pot lua măsuri de urgenţă, constând în evacuarea populaţiei din anumite zone, interzicerea traficului aerian, naval sau terestru, după caz. Urmărirea fragmentelor spaţiale se face cu ajutorul radarelor sau telescoapelor, în special a telescoapelor de tip LiDAR. Detectarea şi urmărirea obiectelor cu dimensiuni mai mici de 10cm este dificilă ca urmare a amprentei mici pe care o produc şi a stabilităţii reduse a orbitei. Recent, o noua tehnologie bazată pe folosirea unor emiţătoare de unde radio FM a fost testată cu succes pentru descoperirea fragmenetelor spaţiale.

Sistemele de senzori existente în prezent pentru descoperirea și urmărirea fragmentelor spațiale sunt ESA Space Debris Telescope (Tenerife Spania), GRAVES şi TAROT (Franța), TIRA (Wachtberg Germania), Goldstone radar (Deșertul Mojave SUA), Haystack radar (Westford SUA) the EISCAT radar (finanțat și operat de institute de cercetare din Norvegia, Suedia, Finlanda, Japonia, China, Franța, Germania și Marea Britanie), radarul Cobra Dane (Shemya Alaska). Datele sunt folosite și pentru calibrarea unor modele (ESA-MASTER) utilizate pentru evaluarea impactului cu fragmentele spațiale mai mici, care nu pot fi urmărite în permanență.

Rețeaua de supravegherea spațiului a SUA (SPACETRACK) detectează, urmărește și identifică obiectele artificiale de pe orbita Pământului: sateliți activi/inactivi, corpuri de rachetă utilizate sau fragmente de sateliți. Rețeaua are dispersie globală şi este parte a infrastructurii strategice a SUA, sub autoritatea Comenzii Strategice pentru Spațiu (USSTRATCOM). Principalele funcții îndeplinite sunt: previzionarea momentului și zonei în care un obiect din spațiu reintră în atmosfera terestră, certificarea amenințărilor de atac și preîntâmpinarea declanșării alarmelor false; detectarea obiectelor construite de om și plasate în spațiu, înregistrarea pozițiilor acestora și configurarea traiectoriilor orbitale posibile, alcătuirea unui catalog al acestora și stabilirea țărilor proprietare ale acelor obiecte.

În Europa există din 2014 programul „European Space Surveillance and Tracking” (EU SST) ce are ca principale obiective detectarea, catalogarea și predicția mișcărilor obiectelor spațiale artificiale ce orbitează Pământul. Statele membre ale acestui consorțiu, din care face parte și România, și-au conectat senzorii într-o rețea comună ce se împrăștie pe tot globul. Programul pune la dispoziție un set de servicii prin care se evaluează și se caracterizează riscurile datorate coliziunilor între sateliți sau între sateliți și deșeuri spațiale, a fragmentărilor pe orbită dar și a reintrărilor necontrolate a deșeurilor spațiale în atmosfera terestră. La aceste servicii au acces entități guvernamentale, educaționale sau comerciale din statele membre UE, deținătorii sau operatorii de sateliți sau autoritățile de protecție civilă.